16 Poveste erotică: Locul pe care nu știam să-l găsesc

Știam deja cum să mă fac să mă simt bine.

Asta era partea ciudată.

A fost o perioadă când să fiu singură era ceva ce trebuia să demonstrez că pot savura. Îmi făceam ritualuri din asta. Dușuri lungi. Cearșafuri proaspete. Muzică. Lumânări pe care de obicei le păstram pentru musafiri. Ca și cum plăcerea conta doar dacă mă pregăteam ca la carte.

Nu mai aveam nevoie de nimic din toate astea.

Știam că pot avea o viață sexuală completă și fără altcineva în cameră. Știam ce îmi place. Știam ce funcționează.

Poate că știam asta chiar prea bine.

[O seară obișnuită din timpul săptămânii, fără grabă]

Era marți, o zi absolut normală.

Ajunsesem târziu acasă, am mâncat ceva pe fugă, în picioare, la bucătărie și m-am băgat în pat cu laptopul, dar apoi am decis că nu vreau să mai pierd încă o oră uitându-mă la viețile altora pe internet.

Așa că am făcut un duș.

După, mi-am pus o cămașă albă, largă, și m-am așezat pe marginea patului, masându-mi crema pe picioare. În dormitor era liniște, doar zgomotul slab al traficului de afară. O veioză aprinsă. Ceaiul se răcea neatins pe noptieră.

Am deschis sertarul de lângă pat.

Atunci l-am văzut.

Vibratorul nou pentru punctul G era tot acolo unde îl lăsasem după ce îl încărcasem cu câteva nopți înainte.

Îl comandasem aproape la întâmplare.

Nicio decizie dramatică. Nicio criză de la miezul nopții. Pur și simplu răsfoiam jucării și am rămas cu ochii pe forma lui curbată, citind despre unghiuri, presiune și stimulare internă.

Știam ce e punctul G, evident.

Sau cel puțin știam ce citisem.

Dar să știi că există ceva și să-ți cunoști cu adevărat propriul corp, aparent nu e același lucru.

Am luat vibratorul și l-am rotit încet în mână.

Curba părea brusc aproape ca un semn de întrebare.

Am râs încet.

„În seara asta nu încerc să termin nimic.”

Să spun asta cu voce tare m-a făcut să mă simt puțin caraghioasă.

Dar a funcționat.

Dintr-o dată, toată seara a căpătat altă energie.

De obicei, când mă atingeam, aveam o destinație invizibilă. Chiar și când îmi spuneam că nu mă grăbesc, undeva în fundul minții știam exact unde vreau să ajung.

De data asta, voiam să mă pierd puțin.

M-am urcat mai mult în pat și m-am rezemat de perne.

Câteva minute nu am pornit vibratorul.

Doar m-am atins.

Mai întâi gâtul. Clavicula. Burta sub cămașa largă. Interiorul coapselor.

Zone pe care de obicei le ignoram pe drum spre altceva.

Realizarea asta m-a făcut să zâmbesc.

Se pare că aveam scurtături chiar și cu propriul meu corp.

Am închis ochii și am lăsat degetele să se plimbe fără să decid ce ar trebui să urmeze. Respirația mi s-a schimbat treptat. Nimic dramatic. Doar suficient cât să simt căldura care începea să se adune sub piele.

Abia atunci am întins mâna după vibrator.

Prima vibrație a fost blândă.

Am redus intensitatea aproape imediat.

În seara asta nu era vorba despre mai puternic.

Era despre a observa.

Când am ghidat pentru prima dată jucăria curbată în mine, mă așteptam să recunosc ceva imediat.

Nu s-a întâmplat.

Era plăcut, dar nu ceva deosebit.

Am mișcat-o puțin.

Nimic.

Am schimbat unghiul.

Mai bine.

Apoi mai rău.

Aproape că am râs din nou.

Toate articolele făceau să pară că există un buton magic undeva înăuntrul unei femei și trebuie doar să-l apeși corect.

Se pare că al meu a uitat să instaleze indicatorul.

Am continuat să experimentez.

Puțin mai multă presiune.

Mai puțină mișcare.

Apoi un ritm mai lent.

Am observat că atunci când nu mai încercam să împing senzația spre ceva cunoscut, deveneam mult mai atentă la diferențele dintre fiecare mică ajustare.

Un unghi părea aproape nimic.

Altul era cald, dar vag.

Altul îmi făcea stomacul să se strângă fără să pot explica imediat de ce.

Acolo m-am oprit.

Stai.

Am tras jucăria puțin înapoi.

Senzația a dispărut.

Am împins din nou înainte.

Acolo.

Am rămas nemișcată.

Nu era plăcerea aceea intensă, imediată, pe care o știam atât de bine. Nu era senzația care mă făcea de obicei să gândesc da, continuă exact așa.

Asta era mai ciudată.

Mai profundă.

O presiune care părea să fie legată de mai mult din mine decât doar de punctul atins.

Primul meu impuls a fost să cresc vibrația.

N-am făcut-o.

În schimb, am lăsat-o la minim și am schimbat unghiul cu o mișcare abia sesizabilă.

Senzația a revenit.

Mai puternică de data asta.

„Aha.”

Cuvântul mi-a scăpat înainte să apuc să mă gândesc.

Am rămas exact acolo.

Fără să mă mișc.

Doar simțind.

Era ceva ciudat de satisfăcător în a nu ști imediat ce să fac cu acea senzație.

Petrecusem ani întregi învățând ce fel de atingeri îmi fac corpul să reacționeze rapid. Aproape că o făceam pe pilot automat.

Asta nu era pilot automat.

Asta cerea atenție.

M-am mișcat din nou încet, lăsând capătul curbat să apese în aceeași direcție.

Acolo.

Apoi a dispărut.

Apoi a revenit.

Respirația mi s-a adâncit.

Simțeam cum șoldurile îmi răspund înainte să decid conștient să le mișc. O schimbare subtilă. O strângere jos, în burtă. Genul de reacție fizică ce pare să apară cu o jumătate de secundă înainte să o priceapă mintea.

Am închis ochii.

Pentru prima dată, nu m-am întrebat dacă sunt aproape.

M-am întrebat altceva.

Ce e exact asta?

Întrebarea era surprinzător de incitantă.

Am ajustat din nou presiunea.

Senzația a devenit mai plină. Tot nu era explozivă. Tot nu semăna cu orgasmele pe care le cunoșteam deja.

Dar era clar plăcută.

Și nouă.

Asta m-a prins.

Nouă.

În propriul meu corp.

Am încetinit și mai mult.

Tentația de a reveni la rutina mea clasică era acolo. Știam exact ce să fac dacă voiam un final garantat.

Dar brusc, asta părea să nu mai conteze.

Descoperisem ceva ce încă nu înțelegeam.

De ce să trec peste atât de repede?

Așa că am rămas curioasă.

Uneori mișcam jucăria.

Alteori doar o țineam pe loc și observam ce se întâmplă când încordam anumiți mușchi sau îmi mișcam șoldurile.

Am învățat că mai multă presiune nu înseamnă mereu mai bine.

Că dacă mă grăbesc, senzația poate să dispară.

Că o schimbare minusculă de unghi poate transforma ceva banal într-o senzație care îți taie respirația.

Și că, aparent, corpul meu avea păreri pe care nu m-am obosit niciodată să le ascult.

La un moment dat, am deschis ochii și m-am uitat la tavan, zâmbind.

Cum de nu știam asta?

Nu punctul G în sine.

Mă refeream la sentimentul ăsta de descoperire.

Petrecusem atâta timp să devin sigură pe ce îmi place, încât am uitat să mai fiu curioasă de ce altceva mi-ar putea plăcea.

E reconfortant să te cunoști.

Dar poate că există o altă intimitate în a recunoaște că încă nu știi totul despre tine.

În cele din urmă, am oprit vibratorul.

Nu pentru că am terminat.

Asta era toată ideea.

Am rămas întinsă o clipă, cu o mână pe burtă, ascultându-mi respirația cum se liniștește.

Camera arăta la fel ca înainte.

Veioza.

Sertarul deschis.

Ceaiul rece.

Cămașa alunecată de pe umăr.

Și totuși, mă simțeam ciudat de mulțumită de mine.

Nu triumfătoare.

Nu transformată.

Doar interesată.

Încă exista un loc în propriul meu corp pe care abia acum începeam să-l înțeleg.

Și brusc, nu mai părea ceva ce ar fi trebuit să descopăr de ani buni.

Părea ceva ce am ocazia să descopăr acum.

Am întins mâna și am stins veioza.

Am găsit un loc nou. Și asta m-a făcut să mă întreb ce altceva n-am mai descoperit încă.